Te caut

———————————-

(1)

Te caut, Te caut, Iisuse,

din zori în amurg,

cu doruri ce curg,

pe Tine, în graiuri nespuse.

Ca apa de munte în clocot,

ca ploaia de vară în ropot,

ca norul soliei de clopot

Aşa eu Te caut pe Tine.

———————————-

(2)

Cu râvnă mai trează, mai caldă,

întruna Te cat

deşi Te-am aflat

şi sufletu-n Tine se scaldă.

Cum floarea-nsetează de soare,

cum cerbul doreşte izvoare

aşa este-a mea căutare,

mereu mai curată, mai mare.

———————————-

(3)

Cu cât eu Te caut pe Tine

cu-atâta mai mult

doresc să-Ţi ascult

chemările Tale divine.

Şi cine-ar putea deodată

cuprinde Fiinţa Ta toată

în taine de soare-mbrăcată? -

De-aceea Te caut pe Tine.

———————————-

(4)

În Tine-mi găsesc liniştire -

şi sufletul meu

primeşte mereu

comori de-adevăr şi iubire.

Te caut, Izvorul Cântării,

lumină în noaptea-ntristării,

doresc fremătarea căutării,

că-n ea-i doar a mea liniştire.

In cartea Ta

De nu-mi erai

In umblarea mea prin lume

1. In umblarea mea prin lume,
In ispitele haine,
Peste tot, Isuse Doamne,
Numai harul Tau ma tine!

R: Numai harul, numai harul
Ma pastreaza ne-ncetat,
El ma face el ma tine
Credincios cu adevarat!

2. Pe cararea curatiei
Si in lupta spre mai bine,
Sa ma tin, nu pot intruna,
Numai harul tau ma tine

3. Cat as vrea sa ascult Cuvantul,
Sa-L primesc cum se cuvine,
Vad cum totu-mi sta-mpotriva,
Numai harul Tau ma tine!

4. Orisicat si-n orice stare,
Doamne, indraznesc la Tine,
Si-n cadere, si-n-naltare,
Numai harul Tau ma tine!

5. In lucrare Ta cea sfanta
Unde m-ai chemat pe mine,
Cat e de putina roada ,
Numai harul Tau ma tine!

A batut la usa ta

A bătut la uşa ta
cineva …
Şi n-a răspuns nimenea.
În tăcerea negrei nopţi,
stă un om şi plânge …
Faţa Lui e numai răni,
pieptul numai sânge.

- Cine eşti, străin pribeag ?
cine eşti ?
De-a cui jale pribegeşti ?
Pentru cine te-au brăzdat
bice fără număr ?
Ce povară Ţi-a lăsat
rana de pe umăr?

- Eu sunt robul ce slujesc
tuturor …
Un om al durerirlor …
Nimeni plată nu mi-a dat …
Numai spini şi ură.
Numai roşii trandafiri
pieptul Mi-L umplură.

Eu sunt Pâinea ce S-a frânt
Lumii-ntregi.
Şi sunt vinul noii legi !
N-am venit să-ţi plâng în drum
răni usturătoare …
Plâng pe cei ce pierd acum
ultima chemare.

A bătut la uşa ta
cineva …
Şi n-a deschis nimenea.
Dar deschide, nu mai sta !
Poate niciodată
mâna Lui la uşa ta
n-are sş mai bată.

[poezie scrisa de Costache Ioanid]

Tu care-ai aflat

Ce e viata asta-n lume

Cu Tine-n gand

Dor al dorurilor mele

Dor al dorurilor mele
strălucit şi sfânt şi-nalt,
toată dragostea mea suie
către ţărmul celălalt…

Cum atrase-n dor de ţărmuri
cheam-un val pe altul val
mi se cheamă-a mele doruri
către ţărmul de cristal.

Orice clipă îmi aduce
alt nou dor acolo Sus
unde inima-mi cu toată
dragostea pe veci mi-ai dus.

Alt nou dor în orice clipă
Îţi aduce-n Sfântul prag
tot ce pot avea pe lume
mai curat, mai scump, mai drag.

Rugăciunea şi cântarea
vin să-Ţi spună-n lacrimi cât
te doreşte-un suflet care
te iubeşte-atât, atât.

Cât Te cheamă, cât suspină
cât aşteaptă clipa când
ţărmul fericirii Tale
Ţi-l va săruta plângând…

Care-i valul ce m-ar duce
până dincolo-ntr-un salt
dorul dorurilor mele
de pe ţărmul celălalt!

[de Traian Dorz]

De-as ajunge cea mai mare