Arhiva

Archive for the ‘Amalia PREDA’ Category

Nimic nu sunt

 

Nimic nu sunt, un strop de tină
În care ai pus un bob de grâu.
Un ciob în care aprinzi lumina
Pustiu din care, Tu scoţi un râu.
Nimic nu sunt, o trestie frântă
Din care faci, toiag de fier
O luminiţă fumegândă,
Ce mâine fi-va o stea pe cer.
Nimic nu sunt, un rob netrebnic
Chemat ca jugul Tău să-l port,
Să dau deoparte piatra cea rece
Când Tu dai viaţă, celui mort.
Nimic nu sunt, o cupă spartă
Din care faci un heruvim,
Sunt omul care Te-am dat la moarte
Fără să-mi pese de-al Tău suspin.
Nimic nu sunt, doar Tu eşti totul
Şi Tu te-ai dat ca preţ al meu
Făcând din pieptul meu, chivotul
Ce-l poartă în el, pe Dumnezeu.
Nimic nu sunt, nimic sub soare
Dar Tu te-ai dat pentru nimic
În veci să fii, mereu mai mare
Iar eu în veci, mereu mai mic.
:/
Anunțuri

Te doresc doar pe Tine

Te doresc doar pe Tine, Isuse

Căci doar Tu-mi dăruieşti liniştea
Îmi conduci paşii pe calea vieţii
Calea ce duce la Dumnezeu.

Pe braţul Tău mă simt mereu păzit şi ocrotit
Păcate, griji şi îndoieli Tu mi le-ai mântuit
Pe drumul vieţii noi condu-mă Tu
Prin harul Tău vreau să rămân mereu copilul Tău.

Dragostea Ta îmi umple viaţa
Mă-ntăreşte-n necaz şi-n dureri
Căci în sângele Tău de pe cruce
Mi-ai dat Doamne iertarea pe veci.

Iar în inima mea zbuciumată
Vino Doamne şi dă-mi pacea Ta
Locuieşte Tu, Doamne, în mine
Călăuză fii Tu-n viaţa mea.

(Nicolae MOLDOVEANU)

Aș vrea să fiu ce azi n-am fost

 

Aș vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută;
Întelegând al vieții rost,
Aș vrea să fiu strajer în post,
și chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămân în luptă.

Aș vrea să fiu ce n-am fost ieri
Și nicicând înainte;
Prin lumea plină cu plăceri,
Să fiu așa cum Tu-mi ceri,
Să nu m-abat spre nicăieri,
Din drumul vieții Sfinte.

Aș vrea să fiu ce alții nu-s
Și nici nu vor să fie;
Mergând în viață spre apus,
Să nu mă las de valuri dus
Ci să mă-nalț mereu mai sus,
Din timp spre veșnicie.

Aproape-aș vrea să fiu oricând
De cei ce trec prin lume,
Sub greul crucii suspinând
Dar și de cei căzuți din rând,
Rămași în urmă, sângerând –
Răniții fără nume.

Aș vrea să fiu un simplu glas
Care să strige-ntr-una
Ca din al mântuirii ceas,
Secunde doar au mai rămas
Și cei ce azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.

Aș vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Când se va-ntoarce ca-mpărat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanți ce mi i-a dat:
„O, bine, slugă bună!”

Și aș mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare –
Și străbătând în lumea rea
Să duc lumina undeva,
Să încalzesc pe cineva
Și să mă-ntorc în Soare…

(Petru DUGULESCU)

Mi-e dor

 

Te rog, Stăpânul meu prea bun

 

1. Te rog, Stapanul meu preabun: Prin Duhul sa ma-nteleptesti
/: Sa nu zidesc ce Tu darami, Sa nu daram ce Tu zidesti. : /

2. In orice timp si-n orice loc Lumina-mi fie capatai –
/: Sa nu raman cand Tu Te duci, Sa nu ma duc cand Tu ramai. : /

3. Prin lumea veacului de-acum, Cu adevarul sa ma-ncingi:
/: Sa nu resping ce Tu primesti, Sa nu primesc ce Tu respingi. : /

4. Din partea harului ceresc S-aleg si eu cum Tu alegi:
/: Sa nu culeg ce Tu arunci, Sa nu arunc ce Tu culegi. : /

5. Sa-mi dai iubire-n adevar Sa Te cunosc mai mult cum esti;
/: Sa nu iubesc ce Tu urasti, Sa nu urasc ce Tu iubesti. : /

6. Sa-mi potrivesti viata mea Cu voia Ta in totul, tot!
/: Ca a gresi-n lucrarea Ta Nicicand, nicicand sa nu mai pot. : /

 

Nicolae MOLDOVEANU

Intrat-ai în grădină…

 

Intrat-ai în grădină să vezi rodirea mea,
Te-ai bucurat sau, Doamne, te-ai întristat de ea ?
Mi-ai cercetat trăirea, ce roade am adus…
Te-ai desfătat în ele, sau te-ai mâhnit Isus?
Azi vin să-Ţi cer iertare căci ştiu că n-am avut
Smerenie şi-ascultare, aşa cum mi-ai cerut.
Un an de îndurare Îţi cer, să îmi mai dai…
Şi din grădina sfântă, Te rog să nu mă tai.

De m-ai căutat la rugă, în odăiţa mea,
Şi ai găsit-o goală, căci nu eram în ea,
O, iartă-mi nepăsarea…şi-mi pune-un dor în piept
Să caut rugăciunea, şi-aşa să Te aştept…
Genunchii-n slăbiciune, Tu să mi-i întăreşti
Să-i pot pleca-n smerenie, aşa cum Tu doreşti,
Şi oţeleşte-mi braţul, ca să-l ridic spre cer
Chiar de mi-ar fi cărarea, prin arşiţă sau ger…

De m-ai căutat la jertfă şi tot nu m-ai aflat
Şi n-ai găsit altarul întreg, ci dărâmat…
O, iartă-mi nevegherea şi dă-mi putere iar,
S-astup orice spărtură,-ntregind al meu altar…
Să-ndepărtez icoane şi idolii lumeşti,
Să-mi fie jertfa-ntreagă, aşa cum Tu doreşti,
S-aduc o jertfă sfântă, de bun miros, trăind,
Ca-n ziua cercetării să fiu găsit veghind.

De mi-ai căutat iubirea de fraţi, şi–n loc de ea,
Găsit-ai judecată şi ură-n viaţa mea…
O, iartă-mă de vina de-a fi un mincinos,
Şi dă-mi de azi în suflet, iubirea Ta, Christos…
De am căutat ’nălţarea să-mi fac cu mâna mea,
O, iartă-mi Tu mândria şi-n seamă n-o ţinea,
Putere dă-mi ca-n rugă să stau mereu smerit,
Să am parte de harul astfel făgăduit…

 

De Tine simt nevoie

 

De Tine simt nevoie
Al inimii-mi stăpân;
Când valuri m’ameninţă
Cum singur să rămân?

Rămâi pe totdeauna
Rămâi in viața mea;
De Tine simt nevoie.
Deplin a Te avea

Cum voi putea eu, oare,
La ţărmuri ca s-ajung?
De nu-mi vei fi Tu sprijin,
Pe drumul greu şi lung.

În marea-mi slăbiciune
Tu eşti puterea mea,
În Tine am viaţă
Şi’n Tine-o voi avea.

De Tine simt nevoie,
Al vieţii mele Dor;
De Tine Soare Dulce,
Şi scump Mântuitor!

Rămâi pe totdeauna,
Rămâi în viaţa mea,
De Tine simt nevoie,
Deplin a Te vedea.

(Traian DORZ)