Postat in Adriana Stoica
Etichete: ai mila de mine, Cel ce a facut pamantul..., mai vindeca-mi odata rana

E mult prea scumpă viaţa asta
ca s-o petreci nepăsător;
e mult prea scumpă orice clipă
s-o laşi să treacă fără spor.
E mult prea scump Cuvîntul Vieţii
să-l poţi uita şi-un ceas măcar;
e mult prea scumpă rugăciunea
să-i poţi nesocoti vreun har.
E mult prea scumpă adunarea
să nu faci totul pentru ea;
e mult prea scumpă-mbrăţişarea
să-ţi pară vreo iertare grea.
E mult prea scumpă răsplătirea
statorniciei la sfîrşit,
să-ţi par-acum prea grea-ncercarea
pe care-o ai de suferit.
E mult prea scumpă mîntuirea
să nu-i dai totul pe pămînt,
şi pacea inimii şi slava
statornicului legămînt.
E mult prea scumpă veşnicia
s-o dai pe-o umbră şi pe-un fum;
E mult prea scump Cristos şi Raiul
să nu dai tot să-L ai acum.
(Strofa 1)
Cat de frumoase sunt a Tale
oranduiri ce-n veci raman,
Adevaratul, Inteleptul
si Minunatul meu Stapan!
(Strofa 2)
Ce bogatii nebanuite
din Raiul Tau mereu cobori
in cel ce-n Tine se increde
si-n timp senin, si-n timp cu nori!
(Strofa 3)
Cat de-ntarita faci nadejdea
din sufletul in care stai,
cu ce putere si-ndrazneala
ii umpli hotaratul grai!
(Strofa 6)
O numa-n veacul care vine,
cand tot va fi descoperit,
se va vedea, Iisuse bine
ce mare har ne-ai daruit.
(Strofa 4)
Ce bunatate nesfarsita
la Tine, Scump Iisus, gasim,
oricare-n chinurile noastre
si ori de cate ori venim!
(Strofa 5)
Ce ajutor ne dai cand crucea
si lupta ne-o simtim prea grea,
de cate ori, fara de Tine,
am fi cazuti zdrobiti sub ea!
Ganduri din partea voastra